Săriți la conținut

Punți termice în clădiri existente: adaos, verificare și locuri tipice

6 min. timp de citire

O punte termică este o zonă delimitată local a anvelopei care transmite căldură, în care densitatea fluxului termic este mai mare decât în elementul de construcție învecinat, neperturbat. Aceasta are două consecințe: se pierde mai multă căldură, iar suprafața dinspre încăpere devine mai rece. De la o umiditate relativă a aerului de 80 % la suprafață există pericolul atacului de mucegai. Legea tratează cele două aspecte separat, pierderea de energie în bilanț și suprafața prin protecția termică minimă.

Ce reglementează legea și pentru ce clădiri

§ 12 din Gebäudemodernisierungsgesetz (GModG, legea privind modernizarea clădirilor) constă dintr-o singură propoziție: o clădire trebuie construită astfel încât influența punților termice constructive asupra necesarului anual de căldură pentru încălzire să fie menținută cât mai redusă, conform regulilor tehnice recunoscute și măsurilor justificabile economic în cazul concret. Și § 11, privind protecția termică minimă, se adresează în mod expres clădirilor de construit. § 24 prevede că influența rămasă trebuie luată în considerare la determinarea necesarului anual de energie primară și trimite, pentru adaosuri, la DIN 4108 Beiblatt 2 (suplimentul 2 la DIN 4108) în ediția 2019-06.

Pentru modificări la clădirile existente, § 36 nu conține o propoziție proprie privind punțile termice. El cere ca suprafețele afectate ale unui element de construcție exterior înlocuit să nu depășească valorile U din anexa 7. Adaosul devine relevant atunci când o clădire existentă este bilanțată conform § 38. Alineatul 3 al acestuia cere respectarea §§ 22 până la 30 la calcule, iar din ele face parte § 24.

Trei adaosuri comparate

Abordare ΔUWB în W/(m²K) Condiție
Forfetar 0,10 fără verificare; se aplică și atunci când detaliile se abat de la exemplele din Beiblatt
Categoria A 0,05 dovada echivalenței, confirmată numai categoria A
Categoria B 0,03 toate detaliile corespund categoriei B
Verificare pe detalii calculat toate punțile termice simulate

Adaosul se aplică întregii suprafețe a anvelopei. Pentru ordinul de mărime: valoarea maximă pentru pierderea specifică de căldură prin transmisie se situează, conform § 38 alineatul 2, la 0,40 W/(m²K) pentru o clădire de locuit izolată, de până la 350 m² suprafață utilă; la evaluarea clădirilor existente poate fi depășită cu până la 40 la sută. Un adaos forfetar de 0,10 consumă, din punct de vedere al calculului, un sfert din valoarea maximă, 0,05 o optime.

Ce cere dovada echivalenței

Beiblatt 2 a fost reeditat în 2019 și conține 399 de exemple de execuție în 27 de grupe de racorduri, printre care placa pe sol, planșeul, racordurile ferestrelor, casetele pentru jaluzele și racordurile acoperișului. Potrivit DIN Media, este corectat prin Berichtigung 1 (corectura 1) din 2025-02. Dovada se desfășoară în trei trepte:

  1. Detaliul corespunde vizual cu modelul din normă; cerințele sunt preluate.
  2. El se abate; atunci dovada se face prin compararea rezistențelor termice R ale straturilor individuale.
  3. Nici aceasta nu reușește; atunci dovada trebuie făcută prin calcul.

Dacă se abat de la categoria B numai unele punți termice, acestea se calculează și se adaugă la adaosul de 0,03. Detaliile existente care nu corespund niciunui model ajung astfel rapid la valoarea forfetară sau la calculul individual.

Două mărimi caracteristice care nu trebuie confundate

Pentru încadrarea unei punți termice sunt necesare două mărimi independente una de alta: pierderile suplimentare de căldură și temperatura suprafeței dinspre încăpere. Pierderile le descrie coeficientul de pierdere prin punți termice, la punțile termice liniare în W/(mK), la cele punctuale în W/K. El se poate calcula numai cu programe de calculator performante; în practică se ia din atlase de punți termice.

Adaosul aparține primei mărimi și face media pe întreaga anvelopă. El nu spune nimic despre cât de rece este cel mai nefavorabil loc. Potrivit Beiblatt 2, unele detalii pot fi neglijate în analiza energetică, în măsura în care protecția termică minimă este îndeplinită, de exemplu pătrunderile prin căpriori sau pane de lemn, prize și șanțuri pentru conducte, tuburi de ventilare sau racorduri izolate de uși în suprafața anvelopei clădirilor de locuit.

Locuri tipice în clădirile existente

Locul Cauza
Ghizdurile ferestrei, buiandrugul, caseta pentru jaluzele modificare de secțiune în elementul de construcție; racordurile ferestrelor se numără printre cele mai frecvente punți termice
Soclu, baza zidului racordul plăcii pe sol și al fundației la peretele exterior
Placa de balcon element în consolă care străpunge planul de izolare
Colț exterior geometric: în colțurile neizolate ale încăperii, temperatura suprafeței este cu aproximativ 2 până la 3 K sub cea a suprafeței peretelui adiacent
Dibluri în sistemul compozit de izolare termică fluxuri termice locale mai mari

Un plan de izolare continuu, pe partea exterioară, reduce în mod rezonabil influența punților termice, potrivit BauNetz Wissen. Elemente precum plăcile de balcon, aticele sau consolele care străpung planul de izolare trebuie separate termic sau izolate pe toate laturile. DIN 4108-2 face trimitere directă la aceasta; fără măsuri suplimentare de izolare termică, execuția elementelor neseparate termic este inadmisibilă, scrie BauNetz Wissen. Acolo unde se poate izola numai din interior, elementele care se încastrează în perete rămân o problemă; în acest sens, articolul despre izolația interioară în clădiri existente. Dacă un loc devine un risc de mucegai decide temperatura suprafeței dinspre încăpere, așa cum arată articolul despre criteriul de mucegai.

Pentru o inventariere rezultă de aici o ordine simplă: mai întâi se localizează pe clădire locurile din tabel, apoi se verifică pentru fiecare detaliu dacă se potrivește un model din Beiblatt și abia după aceea se stabilește dacă pentru bilanț susține categoria A, categoria B, valoarea forfetară sau un calcul. Cine începe cu valoarea forfetară poate dovedi ulterior detaliile individual și poate reduce adaosul.

Întrebare deschisă: care ediție se aplică

§ 11 GModG menționează pentru protecția termică minimă încă DIN 4108-2: 2013-02. Potrivit DIN Media, ediția DIN 4108-2:2026-05 înlocuiește această versiune. Dacă și când legea preia noua ediție este deschis. Pentru proiectanți aceasta înseamnă: înainte de o verificare se clarifică ce ediție a normei, a lui Beiblatt 2 și a condițiilor de finanțare este determinantă pentru proiect, iar adaosul se aplică numai cu valoarea pe care verificarea o susține cu adevărat.

Surse

Continuați lectura

Mai multe cunoștințe practice din același domeniu.