Săriți la conținut

Metoda Glaser conform DIN 4108-3: ce calculează și unde se termină

6 min. timp de citire

Metoda Glaser răspunde la exact o întrebare: în condiții de iarnă stabilite, se formează prin difuzia vaporilor apă de condens în elementul de construcție și poate aceasta să se usuce din nou vara? Este nucleul procedurii de verificare prin calcul din DIN 4108-3 privind protecția împotriva umidității. Cine citește un rezultat ar trebui să știe ce intră în calcul și ce nu.

Două anotimpuri, condiții limită fixe

Se calculează în regim staționar, adică cu condiții constante pe întreaga perioadă. Perioada de condensare (Tauperiode) durează 90 de zile, din decembrie până în februarie, perioada de evaporare 90 de zile, din iunie până în august. Pentru vară nu sunt prescrise temperaturi exterioare, ci numai presiuni ale vaporilor.

Perioada Exterior Interior
Perioada de condensare (decembrie–februarie) −5 °C, umiditate relativă 80 %, 321 Pa 20 °C, umiditate relativă 50 %, 1.168 Pa
Perioada de evaporare (iunie–august) Presiunea vaporilor 1.200 Pa Presiunea vaporilor 1.200 Pa; în planurile de condensare ale pereților exteriori presiunea de saturație a vaporilor 1.700 Pa

Valorile din tabel sunt redate de BauNetz Wissen drept condiții limită normative; pagina nu indică ediția. Faptul că astfel de valori se schimbă între edițiile normei îl arată o privire în urmă: Fraunhofer IBP descria în 1999, pentru norma valabilă atunci, încă −10 °C temperatură exterioară timp de 60 de zile. Astăzi DIN 4108-3 există în ediția 2024-03, care, potrivit DIN Media, înlocuiește ediția 2018-10. La o verificare contează valorile ediției convenite în proiect.

Din alcătuirea straturilor se determină, de la interior spre exterior, temperaturile și din ele presiunea de saturație a vaporilor. Aceasta este comparată cu evoluția presiunii reale a vaporilor. Norma distinge, în funcție de poziția celor două curbe, patru cazuri, de la lipsa condensului până la condens într-o întreagă zonă.

Rezultatul este un bilanț. Mai întâi se stabilește dacă și în ce strat se formează apă de condens și în ce cantitate; apoi se pune în balanță cantitatea evaporată vara. Se verifică dacă apa de condens acumulată se poate usca complet în perioada de evaporare și cât de mare rămâne rezerva de uscare față de umezeala introdusă neplanificat.

Rolul valorii sd

Valoarea sd este produsul dintre grosimea stratului în metri și factorul de rezistență la difuzia vaporilor μ al materialului; ea descrie cât de puternic se opune un strat evaporării apei. La elementele de construcție multistrat se determină strat cu strat și se adună. Astfel, ea stabilește unde scade în secțiune presiunea vaporilor și dacă curba presiunii vaporilor și cea de saturație se ating. Pentru acoperișurile plate din lemn, BauNetz Wissen formulează regula că, în succesiunea straturilor de folii sau membrane, valorile sd trebuie să scadă de la interior spre exterior.

Din aceasta rezultă în practică: un strat cu valoare sd mare pe partea exterioară frânează vara uscarea inversă, unul pe partea interioară frânează iarna pătrunderea vaporilor. Cum indică un producător de acoperiri valoarea sd arată articolul despre clasele V și W din fișa tehnică.

Ce se consideră inofensiv

  • Apa formată iarna trebuie cedată din nou mediului în perioada de evaporare.
  • Materialele de construcție care vin în contact cu apa de condens nu trebuie deteriorate, de exemplu prin atac fungic sau coroziune.
  • La structurile de acoperiș și de perete, masa de apă de condens formată trebuie să fie, în general, de cel mult 1,0 kg/m².
  • Dacă elementul de construcție conține straturi care nu absorb apa prin capilaritate, se aplică cel mult 0,5 kg/m². Intră aici foliile, metalele, betonul obișnuit, precum și vata minerală și spuma de plastic.

Nu fiecare perete trebuie calculat. Potrivit prezentării BauNetz Wissen, verificarea nu este necesară, de exemplu, la pereții exteriori tencuiți pe partea dinspre încăpere cu sistem compozit de izolare termică agrementat (WDVS) și la izolația interioară cu tencuială interioară până la R ≤ 1,0 m²K/W, dacă structura are în plus o valoare sd,i de cel puțin 0,5 m. Rămâne determinant textul normei. Gebäudemodernisierungsgesetz (GModG, legea privind modernizarea clădirilor) menționează în § 11, pentru clădirile de construit, în continuare ediția DIN 4108-3: 2018-10.

Ce nu vede calculul

Metoda bilanțului pe perioade este o procedură de verificare puternic simplificată pentru procesele de difuzie. BauNetz Wissen menționează ca neluate în considerare:

  • condiții climatice limită realiste, variabile,
  • sarcini de umiditate crescute, de exemplu prin umezeala de construcție sau după deteriorări ale construcției,
  • influențe ale căldurii radiante,
  • caracteristici ale materialelor variabile în funcție de umiditate, precum rezistența la difuzie și conductivitatea termică,
  • stocarea și transportul umidității prin sorbție și conducție capilară.

La fel rămâne în afară transportul de apă lichidă. Nici convecția nu este acoperită de calculul de difuzie: prin neetanșeități de pe partea dinspre încăpere, aerul interior cald și umed poate pătrunde în construcție. Umiditatea de echilibru și comportamentul utilizatorilor lipsesc, de asemenea. Pentru utilizări climatizate de locuit sau asimilate locuirii, ipotezele de calcul ale normei nu se aplică în mod expres.

Valorile normative înseși, de exemplu −5 °C timp de 90 de zile, nu apar, potrivit BauNetz Wissen, ca realiste în toate părțile Germaniei, dar conțin marje de siguranță.

Pereți existenți: unde rezultatul devine subțire

La un perete existent, structura și caracteristicile sunt adesea cunoscute doar aproximativ, iar peretele este rareori atât de uscat ca în modelul de calcul. Metoda lucrează cu caracteristici fixe. Apa care ajunge în perete ca ploaie împinsă de vânt sau prin capilaritate nu apare în calcul; aceasta rezultă din lipsa transportului de apă lichidă.

Dacă procedura simplificată nu este suficientă pentru o evaluare suficient de exactă, DIN 4108-3 prevede simularea higrotermică conform DIN EN 15026. Ea simulează comportamentul elementului de construcție pe mai mulți ani, în condiții climatice limită apropiate de realitate. Unde pereții existenți urmează să fie izolați din interior, articolul despre izolația interioară în clădiri existente încadrează interacțiunea dintre verificări și fișele WTA (Wissenschaftlich-Technische Arbeitsgemeinschaft für Bauwerkserhaltung und Denkmalpflege).

O diagramă Glaser trecută cu succes dovedește, deci, că difuzia rămâne necritică în condiții normative. Nu dovedește că peretele este uscat, că etanșeitatea la aer este corectă sau că ploaia împinsă de vânt este oprită. La pereții existenți, calculul este atât de solid cât este ipoteza privind straturile existente.

Surse

Continuați lectura

Mai multe cunoștințe practice din același domeniu.